Biblia, Cuvântul Sfânt
e-un Etern şi Dulce cânt.
Ale Facerii lucrări
toate-s numai dulci cântări.

Lumea din Întâia Zi
în cântare se trezi,
dragostea cântându-i calm
dulcele Luminii psalm
şi-apoi raze-i ţes
şi-i ţes,
imne-n tainic înţeles
şi izvoarele cântând
o alintă surâzând,
destrămând în noi uimiri
vălu-i larg de pe priviri.

Nopţile din când în când
i-s suspinele cântând,
înnorările ce-i vin
i-s cântările-n suspin
iar Minunea din Sfârşit
le va fi desăvârşit
în al Veşniciei Rost
devenind ce n-au mai fost.

Când cântare
când suspin,
când 'nălţare
când declin,
căci li-e cerul strălucit
şi sfârşit
şi nesfârşit...

Din Trecut în Viitor
creşte-acelaşi dulce cor
revărsând în larg şuvoi
imnuri noi
şi tot mai noi...
Ce tot vin
şi vin,
şi vin,
din Izvorul tot mai plin,
preamărind pe Cel Preasfânt
cu etern şi dulce cânt.

Când îţi pare c-au trecut
o iau iar de la-nceput,
şi nu ştii desăvârşit
e-nceput, ori e Sfârşit...