O PUTERE FĂRĂ MARGINI...

"Ci voi veţi primi o putere, când
se va pogorî Duhul Sfânt peste voi
şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în
toată Iudea, în Samaria, şi până la
marginile pământului."
(Faptele Apostolilor 1:8)
**************************

O putere fără margini
E şi azi în Adunare
Vine din Duhul de viaţă
Inundând a ei lucrare
Vine-n fraţi, vine-n surori
Dându-le, la toţi, tărie
Să reziste la furtuni
Şi să fie mărturie...

Se revarsă-n unde line
În acei ce s-au deschis
Pentru tainele vieţii,
Pentru veşti din Paradis
E duioasă şi e dulce
Ne atrage către Cer,
Ne ajută să învingem
În dogoare şi în ger...

Fără ea ne-am prăbuşi
Înghiţiţi de-a lumii pleavă
Prinşi de vântul nimicirii,
Duşi într-o nestinsă lavă
Dar ce har şi ce minune!
Se revarsă ne-ncetat
În fiinţe ce râvnesc
Traiul binecuvântat...

E puterea ce-n vechime
(În Biserica primară)
A adus la pocăinţă
Mii de suflete de-afară
Apoi le-a ghidat întruna
Pe cărările curate
S-aibă cugetul şi trupul
Totdeauna-nviorate...

A schimbat prigonitori
Ce sfidau divinitatea
Şi-au văzut, apoi, ce-nseamnă
Să iubeşti eternitatea
Şi-au slujit cu dedicare
Noului Stăpân, preasfânt
Care-a pus în ei speranţa
Care trece de mormânt...

E puterea ce transformă
Conştiinţe împietrite,
Inimi ce nutresc gândiri
De păcat călăuzite
Când cuprinde o făptură
Ea pe loc se luminează
Iar mesajul ce-i transmis
Îndată-l asimilează...

A-nsoţit, mereu, pe cale
Lucrători, evanghelişti
Ca să poarte vestea bună,
Să aline pe cei trişti
N-am putea un pas parcurge
Calea-ngustă, calea grea
Fără forţa ce derivă
Din Neprihănita Stea...

O simţim la lucru, azi
Naşte-n noi o energie
Ce ne-ajută să-nfruntăm
Cu curaj orice urgie
S-o lăsăm în sanctuar
Să lucreze cum ea vrea
Şi-om vedea ce-nviorări
Totdeauna vom avea!,

Vom vedea eficienţă,
Vom vedea pe mulţi crezând
Care pân’ acum n-aveau
Obiectiv, nici veşnic gând
Căci impactul va fi mare
În această lume rea
Mulţi lângă Stăpânul vieţii
Hotărî-se-vor să stea.

Doar cu ea putem învinge
Nerăbdarea, suferinţa
Unde ea pătrunde lin
Se sfârşeşte neputinţa
Ura, bârfa, gelozia
La prezenţa ei dispar
Şi duioase sentimente
În interior apar...

În prezenţa ei mânia
Se topeşte şi dă loc
La un zâmbet fericit,
La o dragoste de foc
Tot lăuntrul e un mediu
Cu miros de primăvară
Şi înalţă spre ’nălţimi
Imnul încărcat cu slavă...

E reală, e în noi
Ştim, cu toţi, unde-i izvorul
Ce-o alimentează zilnic:
E, în veci, în Creatorul
E-un izvor ce n-o să sece
Niciodată – e divin
Poate vindeca o rană,
Un alean sau un suspin.

Nu-i himeră, nu-i precept,
Nu-i putere distructivă
Vrem să locuiască-n noi
Că-i aşa de productivă!
Generează voie bună
Şi repară ce-a fost frânt
Să putem să împlinim
Ce-am promis prin Legământ.

Ea ne ţine lângă Tatăl
Şi ne dă elan sporit
Să ieşim din nepăsare,
S-avem suflet ne-mpărţit
Când ne-nvâluie ispite
Nu ne lasă să pierim
Ne ajută să sfârşim
Planuri ce le făurim...

Iar Cuvântul propagat
În biserici sau afară
Are marca ei cerească,
Are-nvăţătură clară
Şi rodeşte hotărârea
De-a continua slujirea,
De-a ajunge să gustăm
Slava ce-o dă nemurirea,

Şi rodeşte rezistenţă
La asalturi şi nevoi
Cine i-a gustat savoarea
Nu mai poate da ’napoi
Ci se duce fără teamă
Spre tărâmul de lumini
Unde guvernează pacea
Şi frum’seţea ca de crini.

O putere fără margini
E şi azi în Adunare
Vine din Duhul de viaţă
Inundând a ei lucrare
Vine-n fraţi, vine-n surori
Dându-le, la toţi, tărie
Să se bucure-n necaz
Şi să fie mărturie...

George Cornici/ 13 August, 2008