Efeseni 2:18

Hristos ne-a deschis o cale
Și doar prin El avem intrare
În împărăția slavei Sale,
După-ncercările finale
Când va veni cu slavă mare.

Avem acces la Dumnezeu
Prin harul slavei Sale.
Prin Isus, prin trupul Său,
Suntem salvați de tot ce-i rău
Și-avem în cer intrare.

Hristos e-ntâiul mergător
Spre slava Celui Veșnic.
Și-a ales al Său popor
Din valea suferințelor,
Din întunericul cel groaznic

Ca să-l ducă la lumină,
La izvorul cristalin
Unde pacea e deplină,
Unde nimeni nu suspină,
Unde nu e niciun chin.

Unde-i numai bucurie
Fără pic de întristare.
Unde-i Duhul, apa vie,
Și întreaga veșnicie
Ne vom bucura-n cântare.

Calea sfântă nu-i prea largă,
Nu poți merge cu poveri,
Nu e ca priviri s-atragă
Celor ce lumea li-e dragă,
Dar oferă mângâieri.

Calea sfântă-a lui Isus
Trece și prin suferință,
Dar mereu duce în sus
Spre un Soare făr’ apus,
Spre eterna biruință.

Calea care duce-n cer
E trasată de Hristos.
Pe ea nici cei slabi nu pier
Când au pe Isus reper
Și nu îi leagă ceva jos.

Calea pe care-am pornit
Cu Isus Mântuitorul
Este-un drum desăvârșit,
Chiar de Dumnezeu croit
Ca să-Și ducă-n cer poporul.

Calea Lui duce la viață
Pentru toți ce se silesc
Și smeriți mereu învață
Să trăiască-n pocăință
Și de ce-i rău se feresc.

Calea lui Isus e una.
Nu-s mai multe pe pământ.
Doar pe ea primești cununa,
Dacă ți s-a dat arvuna
Duhul Lui cel Sfânt.

Doamne ține-ne-n veghere
Să nu rătăcim pe cale!
Ne păzește de cădere!
Chiar de trecem prin durere
Dă-ne harul îndurării Tale!
Amin.
(Sâmbătă, 14 septembrie 2024)