De azi așez toți anii grei, din suflet, sub călcâie.
Doar... ce a fost un zbor senin, în suflet, îl voi scrie.
Să nu simt apăsări de ger, nici brumele rebele
Și nici un bolovan păgân, în drumul meu spre stele.

Când un zefir m-a adiat în zori de primăvară,
Cu aripa-i de catifea, ușor, să nu mă doară,
Eu mi-am deschis, în piept, ferești, o ușă spre lumină,
Să pot primi în casa mea, doar pronia divină.

M-am depărtat, cândva, de Cer, dar m-am întors acasă,
Și am lăsat tot ce m-a frânt... și-am inima voioasă.
Din verzi lăstari și flori de meri mi-am împletit cunună,
Privesc spre cer, cu ochii blânzi și plini de voie bună.

Asemeni mieilor, pe câmp, mă bucur de viață.
De zborul plin de-albastre zări, de flori și de verdeață.
Imi umplu sufletul, cu mir, cu picături de rouă
Și știu ca am ales ce-i bun, un Cer și-o viață nouă.