Emanuel, Emanuel
Tu dormi? Se aud strigate de disperare în zare
Cum Emanul, cum Emanuel?
Tu ne-ai uitat pe noi?

De ce? De ce Emanuel?
Astăzi da, mă cercetez înaintea Ta
Și mă văd departe de Tine
În locuri în care Tu nu ai vrea să fiu

Emanuel nu se depărtase de mine
Ci eu, prin ale mele pofte, păcate
M-am dus departe de Tine
În întunericul lumii

Emanuel nu doarme, nici nu se depărtează
Rămâne credincios și este cu noi
Noi suntem cei care ne depărtăm
Azi vin din nou la Tine

Cu căință, pocăință și smerenie
Vin cu inima mulțumitoare
Ce-aș fi făcut eu dacă Te-ai fi îndepărtat?
Aș fi rămas în întunericul în care m-am lăsat dus

Dar lumina Ta, m-a trezit din somn
A luminat mintea mea, mi-a făcut o nouă cercetare
Și uite ca azi sunt din nou sub aripile Tale, din nou sub ocrotirea Ta.