Sunt

Dovada existenței și-n cer și pe pământ
O port în mine însumi, prin tot ce sunt și fac
Prin aripa iubirii ce tainic mi-o desfac
Să apăr pe aceia ce cred în legământ.

Sunt pace în vâltoare căci eu nu mă frământ
Când toate sunt prin mine și toate-mi sunt pe plac
Așa cum orice iezer se-adăpostește-n lac
Să plece mai departe în pace și în cânt.

Sunt Raza de lumină în strălucit veșmânt
În noaptea ce domnește în suflete ce zac
În greaua adormire a duhului posac,
Aproape de abisul tăcutului mormânt.

Sunt mângăierea-n rană ca chinul să-nveșmânt
Cu dorul libertății în liniștitu-i frac
De neputința-i surdă, pământul să-l dezbrac
De cumpăna plăcerii, să nu mai fie frânt.

Sunt adevărul șoaptei ce s-a clătit în vânt
Și ține calea dreaptă ca frunzele ce tac
Să cadă de pe ramuri, ca ramul să-l îmbrac
Cu rodul neființei dar viu întru Cuvânt.

Sunt viața, sunt esența seminței ce-n pământ
Găsește adăpostul jertfirii fără leac,
Vecin în învierea surâsului în veac,
Domnind peste uscare în nou așezământ.

Sunt dragostea supremă ce-n tainic crezământ
Își dăruie averea din cel mai scump iatac
Să-Mi apere aleșii de-al leului atac,
Chemându-i să găsească iubirea-n zăcământ.

Sunt binele, virtutea și gândul neînfrânt
De neagra ispitire și toate le refac
Cât Eu voi fi în ele și-n ele mă prefac
Căci neschimbat de-a pururi Eu sunt acel ce SÂNT.