Slăvit să fii pentru momentu-n care,
Te-ai arătat în zilele-ncercate,
Când mi-ai vorbit de har și bunătate
Și când mi-ai dat putere și răbdare!

Tu îmi știai și plânsul și tăcerea
Și vorbele rostite și visarea,
Oricât de-adâncă era resemnarea,
Mi-ai oferit Preasfinte, mângâierea.

Tu ai trimis a Duhului șoptire,
Să-mi lege rana grea, să mă aline,
Ai transformat prea multele suspine
Și Vestea bună-a provocat trezire!

M-ai ajutat cu ce-aveam trebuință,
Când mă aflam în focul din cuptoare
Și-am înțeles atunci cât ești de mare,
Părinte drag, de-aceea am credință!

Prin Duhul Tău, în taină și candoare,
Tu ai făcut lucrări nemăsurate,
Mă minunez și-Ți dau întâietate,
Căci văd în Tine viață și splendoare!

Tu ai rodit în mine dor și vrere,
Ca în visări să intru-n alte spații,
Un fir de praf pierdut prin constelații,
Ce-și caută liniștirea-n alte sfere!

Ce dulce glas venit din înălțime,
Ce mângâieri, ce dragoste, ce stare,
Să pot să simt iubirea-Ți jertfitoare,
Să înțeleg ce sunt și-a mea micime!

Chiar de ar fi să urc cu anevoie,
Pe cărărui de munte, înspinate,
Cu Dumnezeu, obstacolele toate,
Voi birui, așa cum făcu Noe!

Și am să cred și ce nu-i de crezare,
Căci El creat-a marea și pământul
Și cine-s eu să nu Îi cred Cuvântul,
Când văd mereu doar binecuvântare?

Slăvit să fie Domnul nostru mare,
Căci nu-I părtinitor, nu ține seamă,
În mila Sa, pe toți la El ne cheamă,
Să ne sfințim, cât încă-i îndurare!

Încă e har, e ziua izbăvirii,
Când Duhul ne vorbește cu suspine,
Te vrea în cer, prieten și pe tine,
Cât mai astepți oferta mântuirii?

22/03/2025, Barcelona- Lucica Boltasu