Hristos a Înviat!

Autor: Traian Dorz | Album: Album Biblic Colorat | Tematica: Paște
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 22/03/2025

Referințe

Ioan 20

Învierea lui Isus Hristos
Ioan 20:1 În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.
Ioan 20:2 A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus.”
Ioan 20:3 Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt.
Ioan 20:4 Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt.
Ioan 20:5 S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat.
Ioan 20:6 Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos.
Ioan 20:7 Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc, singur.
Ioan 20:8 Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut.
Ioan 20:9 Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi.
Ioan 20:10 Apoi, ucenicii s-au întors acasă.
Isus Se arată Mariei
Ioan 20:11 Dar Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt.
Ioan 20:12 Şi a văzut doi îngeri în alb şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare.
Ioan 20:13 „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.”
Ioan 20:14 După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu ştia că este Isus.
Ioan 20:15 „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau.”
Ioan 20:16 Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică „Învăţătorule!”
Ioan 20:17 „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”
Ioan 20:18 Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.
Isus Se arată ucenicilor
Ioan 20:19 În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”
Ioan 20:20 Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.
Ioan 20:21 Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.”
Ioan 20:22 După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!
Ioan 20:23 Celor ce le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.”
Isus Se arată şi lui Toma
Ioan 20:24 Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
Ioan 20:25 Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
Ioan 20:26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!”
Ioan 20:27 Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”
Ioan 20:28 Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
Ioan 20:29 „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”
Rostul celor scrise aici
Ioan 20:30 Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta.
Ioan 20:31 Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.

Hristos a Înviat, prin Sine Însuşi El S-a Înviat,
Dumnezeu fiind, din Sine Viaţa dată, Şi-a luat.

Hristos ţine în El Însuşi al Vieţii-ntreg Izvor
şi din El pe veşnicie dă El viaţa tuturor.

Hristos prin a Lui putere la-nvierea cea de-Apoi,
cum S-a Înviat pe Sine - ne va-nvia şi pe noi.

Ce slăvită-i Biruinţa Învierii lui Hristos...
Toate-au dispărut, El Singur străluceşte glorios.

Într-o clipă-a pierit noaptea şi Satan, şi-ai lui străjeri,
înghiţiţi de strălucirea orbitoarei Învieri.

Şi rămâne-n veci El Singur, Viu şi-Nalt şi Glorios,
Dumnezeu şi Domnul Unic şi Mântuitor Hristos.

Iată Om şi Omenire, morţi şi vii de orice fel,
Hristos a-nviat şi viaţa unică e numa-n El.

Toţi cei care-n El veţi crede şi-L primiţi Mântuitor
veţi avea-n El viaţa azi şi-n vecii vecilor.

Iar voi ce nu vreţi să credeţi, aveţi iadul fioros...
Nu-i decât o mântuire azi şi-n veci: Isus Hristos!