Spre Emaus

Autor: Traian Dorz | Album: Album Biblic Colorat | Tematica: Paște
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 22/03/2025

Referințe

Luca 24

Învierea lui Isus
Luca 24:1 În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră.
Luca 24:2 Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,
Luca 24:3 au intrat înăuntru şi n-au găsit trupul Domnului Isus.
Luca 24:4 Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
Luca 24:5 Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
Luca 24:6 Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,
Luca 24:7 când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze.”
Luca 24:8 Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
Petru se duce la mormânt
Luca 24:9 La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
Luca 24:10 Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele.
Luca 24:11 Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau.
Luca 24:12 Dar Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.
Isus Se arată la doi ucenici
Luca 24:13 În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim,
Luca 24:14 şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
Luca 24:15 Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.
Luca 24:16 Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
Luca 24:17 El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.
Luca 24:18 Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici, în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”
Luca 24:19 „Ce?”, le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
Luca 24:20 Cum preoţii cei mai de seamă şi mai-marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?
Luca 24:21 Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
Luca 24:22 Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,
Luca 24:23 nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.
Luca 24:24 Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”
Luca 24:25 Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!
Luca 24:26 Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”
Luca 24:27 Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
Luca 24:28 Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
Luca 24:29 Dar ei au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.
Luca 24:30 Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.
Luca 24:31 Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
Luca 24:32 Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”
Luca 24:33 S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei adunaţi la un loc
Luca 24:34 şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon.”
Luca 24:35 Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.
Isus Se arată celor unsprezece şi celorlalţi
Luca 24:36 Pe când vorbeau ei astfel, Însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”
Luca 24:37 Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.
Luca 24:38 Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?
Luca 24:39 Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”
Luca 24:40 (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)
Luca 24:41 Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?”
Luca 24:42 I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere.
Luca 24:43 El le-a luat şi a mâncat înaintea lor.
Luca 24:44 Apoi, le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.”
Luca 24:45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
Luca 24:46 Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.
Luca 24:47 Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor , în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
Luca 24:48 Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.
Luca 24:49 Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
Înălţarea
Luca 24:50 El i-a dus până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.
Luca 24:51 Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.
Luca 24:52 După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
Luca 24:53 Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.

După sfânta Sa-nviere, S-a mai arătat Isus
la doi ucenici ce seara se duceau spre Emaus.

- Despre ce vorbiţi pe cale? i-a-ntrebat cu glasu-I blând...
Ei cu inimi întristate I-au spus păsul lor plângând.

Dar El le-a grăit mustrându-i:
- O, zăbavnici şi greoi,
cum nu credeţi ce-n Scriptură a fost scris şi pentru voi?

Trebuia Hristos să rabde ca să intre-n slava Sa,
- şi le-a tâlcuit Scriptura, tot ce-n ea de El scria.

Iar când au ajuns chemându-L, a intrat şi El cu ei
şi la cină-L cunoscură că-I El, sfinţii-nvăţăcei.

Şi cu inima arzândă, chiar atunci au alergat
spunând tuturor pe cale că Hristos a-Nviat!

... Voi toţi cei la care Domnul vi S-a arătat cândva
şi la care spre-a-L cunoaşte El v-a dat lumina Sa
spuneţi fericiţi cu glasul cel mai 'nalt şi curajos
şi vestiţi la toţi minunea că a Înviat Hristos!