Motto: "Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă..."(2Cor. 13.5a).
Când doresc o poezie şi-mi deschid calculatorul,
Regăsesc atunci pe unii ce-şi slăvesc Mântuitorul.
Inima pe loc îmi cântă, ca-ntr-un spirit grandios,
Ei aştern cuvinte-n versuri să-L înalţe pe Cristos.
Dintre-aceştia, la-mpărţeală, n-au primit talanţi prea mulţi,
Dar când Duhul îi inspiră, i-o plăcere să-i asculţi.
Când reciţi o poezie ce-o semneaz-aceşti poeţi,
Vezi cum inimi se dezgheaţă, chiar de-i ger şi mulţi nămeţi.
O, ce bună poezie! O, ce-aport mai dă-n lucrare,
Când prin ea aduce, Domnul, o profundă cercetare.
Alţii, dimpotrivă, au talent şi simţ estetic,
Dar mesajul ce-l transmit va rămâne doar poetic.
Prin limbajul lor transmis, pun în rimă foc străin,
Dovedind că-nvăţătura, n-are-n ea mesaj Divin.
Ei îşi etalează scrisul doar prin actul de cultură,
Minimalizând, adesea, multe texte din Scriptură.
Căci privind a lor poeme cu nimic nu te zidesc,
Fiind chiar păcat de timpul, ce prin strofe-l irosesc!
Chiar de nu ai simţ artistic la compus să dai năvală,
Vei vedea c-a lor poeme, sună ca o oală goală.
Dat fiind acestea spuse, aş mai face-o analiză,
Povestindu-vă, cum unii, parcă sunt băgaţi în priză!
Frate! Ei compun la poezii de o largă cantitate,
Renunţând de multe ori la o bună calitate.
Nu contează cum sunt scrise făr-a fi şi redactate,
Pentru ei să fie "acolo" puse-n versuri agramate.
Îi şi vezi cum îşi perindă, stihuri multe ca pe bandă,
Înşelându-se, că-I dau, Tatălui, din cer ofrandă.
Haideţi, scumpi poeţi creştini, sus pe Domnul, înălţaţi,
Iar citind aceste versuri să nu fiţi descurajaţi!.
Poezia noastră fie de o largă calitate,
Fiindcă Domnul nu ne cere un morman de cantitate.
Mai ales când şi talanţii ni s-au dat mai limitat,
Noi putem să-I dăm ofrandă, lui Isus ce ne-a iertat.
Şi aşa cu reverenţă noi pe El să-L implorăm,
Să ne dea prin Duhul Sfânt, un puls, nou să-L lăudăm.
Amin.
Acest “APEL”, nu se adreseazã deopotrivã tuturor poeþilor creºtini, ci numai unui anumit segment al lor, ºi anume, numai acelora care sincer îºi vor regãsi locul, printre versurile acestor modeste “sfaturi”. Celorlalþi le cer sã nu se supere, atâta vreme cât nici nu au fost lezaþi cu nimic. Cu certitudine ei vor compune în continuare, potrivit cu încredinþarea avutã. ªi unora ºi altora, salutãri frãþeºti, în Domnul.
Prima parte a poeziei isi gaseste raspunsul in a doua: unii, chiar daca scriu despre Isus, si transmit mesaje socante, o fac neprofesionist, ca ti-e sila sa citesti, si, foarte CORECT: agramat, fara figuri de stil, fara un simt al limbii, etc. etc. Idee nu au de teorii, reguli, norme gramaticale.
Parerea mea e sa poti imbina cele doua laturi...si atunci mai poti pretinde la titlul de "poet"...
Frumoase sfaturi...demult trebuiau spuse!
Parcă-i lege:critic este cel ce-ar vrea poet să fie,
însă uite,autorul pe-amândouă şi le ştie.
Dacă însă pe de-asupra şi umoru-l ştie bine-
critica aceasta este un bun sfat pentru oricine.