Adorm acum, dar visul se destramă
Și-n locul lui s-aprind candele, iar.
Imi bate-n piept un clopot de aramă,
O inimă de carne și de jar.

Și-aud cum arde-n mine o făclie,
Ca un vulcan clocotitor, nestins.
Și simt miros de mir și de tămâie,
Dar sunt învingător și nu învins.

Și un altar zidesc, printre ruine,
Din trupul meu fragil de muritor.
Ca sunt un om cu rele și cu bune,
Pe drum de lut, vremelnic călător.

Dar într-o zi mă voi întoarce-acasă,
La Cel ce a murit în locul meu.
Nu voi pieri ca iarba de sub coasă,
Că m-a iertat un Miel și Dumnezeu.

Din visul meu se scrie-o poezie,
Tărâmul alintatat de alizeu.
Un strop de har, izvor de apă vie,
Ș-un drum îngust, spre Cer și Dumnezeu.