Imn în lumina iubirii
autor: Nichifor Nicu
23/03/2025. ora: 23:40

Iubirea e-un foc ce nu se stinge vreodată,
E cerul albastru din zori până-n noapte.
E visul ce-n suflet, tăcut, se arată
Și roua ce cade pe gânduri, în șoapte.

E floarea ce-n soare-și înalță cununa,
E vântul ce mânuie blând universul,
E taina ce umple de har totdeauna
Și cântecul vieții ce-și poartă reversul.

În ochii ei limpezi se-adună divinul,
E dorul ce-n piept arde-n dulce fior,
E steaua ce-n beznă mai țese destinul
Și șoapta ce-aduce în inimi un dor.

Iubirea e arcul ce-ntinde săgeata
Spre vise ce-așteaptă din cer să răsară,
E ploaia ce spală păcatul și fapta,
E glasul ce cântă timid către seară.

E stânca ce vântul nu poate s-o frângă,
E valul ce-aleargă spre mal ne-ncetat,
E zâmbetul blând ce dureri încă alungă,
Umbra din suflet și pasul curmat.

Iubirea e cheia ce-nchide tristețea,
E raza ce cade pe fruntea pustie,
E visul ce-n lume își cântă noblețea
Și-aduce în suflet nădejdea ce-i vie.

E glasul ce spune că viața e artă,
E cântecul dulce ce-n inimi răsună,
E dorul ce vine s-aducă o soartă
Și-aromă de crini care stau împreună.

E leagăn ce poartă și prunci, și speranțe,
E mâna ce-alină și rana, și dorul,
E glasul ce sună prin mii de instanțe
Și cerul ce-nvăluie cald viitorul.

Iubirea e totul, e vis, e destin,
E taină ce leagă pământul de stele,
E cântec de îngeri, e zborul senin,
E aripa albă din visuri rebele.

Cântăm azi un imn în lumina iubirii,
Căci ea ne e harul, balsamul, menirea.
Prin ea suntem una cu taina jertfirii,
Prin ea dobândim, în sfârșit, nemurirea.