Eu, vasul de ocară în care-i pus lumină
Și ai sădit o floare, curată, fără vină,
Vin azi și-mi plec genunchii în fața Ta, Stăpâne,
Și-ți cer să-mi stâmperi setea, să-mi dai un țel și-un nume.

Sunt doar un bob din grâul ce Tu-l așezi în glie,
Dar, prin a Ta iubire, el va rodi o mie.
Și - Ți va aduce jertfă pe-altar zidit cu sânge,
C-o inima zdrobită ș-un suflet care plânge.

Eu, vasul de rușine ce te-am hulit odată,
Cel ce-am trădat iubirea-Ți măreață și curată,
Mă plec și mi-e rușine de viață mea murdată
Și las la a Ta Cruce, întreaga mea povară.