Isuse, o Isuse, cu umede priviri
Ţi-nchin acum prinosul înaltelor trăiri.

În slovele-nşirate pe firele de vers,
e plânsul şi cântare şi dorul meu neşters.

E inima întreagă cu dragostea din ea
deschisă ca la-ntâia atingere a Ta.

În marea ei de flăcări sunt simţuri şi trăiri
înalte cât frumseţea statornicei iubiri.

În taina-nşiruirii de şoapte şi cântări,
suspină şi se roagă aprinsele chemări.

Şi creşte bucuria iubirii fără saţ
ca dulcea aşteptare a ochilor scăldaţi.

Şi Îţi închină-ntreaga-ncăpere unde sunt
păstrate ca Misterul în chivotul preasfânt.

... O, iartă dacă-n ele va fi vreun gând nebun,
că-n dorul sfânt adesea eu n-am ştiut ce spun.

Şi n-am ştiut adesea cuvântul ce-l aleg
să-ncapă-n el iubirea cu focul ei întreg.

Să-l pot să-l spun în felul în care zace-nchis
în locul lui de flăcări şi-n ochii mei de vis.

... O, dacă daru-acesta de Tine-ar fi primit
ca mirul Magdalenei - e tot ce-am mai dorit.

Îmi e de-ajuns că duhul deplin mi-ai înţeles
că numai pentru Tine-i tot ce-am mai drag şi-ales.

Şi-n umeda-Ţi privire ce limpede-aş vedea
răsplata înmiită la toată jertfa mea...

... Primeşte-mi-l în ceasul de taină şi de har
când jertfa necurmată s-aprinde pe altar.

E pâinea cea mai bună din grâul meu divin,
din scumpa mea grădină e cel mai gingaş crin.

Din turma mea frumoasă e mielul cel ales
şi-i rodul cel mai dulce din via mea cules.