Cinstim în tăcere Minunea și Taina
pe care-o respectă profeții și sfinții,
pe care Lumina și-nfășură haina,
tăcând-o științei, lăsând-o credinții.

Privim în tăcere uimirea și teama
cu care cerescul arhanghel grăiește,
Minunea și Taina, Fecioara și Mama,
când Crucea și Slava smerit le vestește.

Simțim în tăcere cum magii și-apleacă
genunchii și darul căzând rugăciunii,
când toată știința făcându-și să tacă,
cu toată credința se-nchină Minunii.

Gândim în tăcere cum neamuri și neamuri
de veacuri te-nalță cu drag și cu teamă,
pe cruci și altare, pe steme și flamuri,
Minune și Taină, Fecioară și Mamă.

Slăvim în tăcere Eterna Minune
cu-ntreg înțelesul păstrat veșniciei
și dragostea noastră alăturea pune
Hristos Împăratul cu Pruncul Mariei.

—Traian Dorz