Isuse, Taina vieţii noastre,
cântare fără de sfârşit,
privim cu lacrimi fericirea
ce-n ceruri Tu ne-ai pregătit.

Privim cu lacrimi răsăritul
apropiatei Primăveri,
în care-n veci gustând lumina
uita-vom orişice dureri.

Prin slăvi etern strălucitoare
de fericitele-Ţi priviri,
trăi-vom taine-nfiorate
de imnul veşnicei iubiri.

În cor cu îngeri fără număr
vom intona în cânt slăvit,
în mii de feluri fericite
Acelaşi Nume Preaiubit.

Cu ochii firii noi privi-vom
în veci spre Faţa Ta răpiţi,
şi strălucirea-I ne va face
din veac în veac mai fericiţi...

- Dar cât mai stăm pe lume încă
dorim să ţinem ochii Sus,
şi doar o singură dorinţă
şi rugăciune-avem, Isus:

Când contopi-ne-vei în totul
cu viaţa fără de dureri,
să faci din fiecare-o floare
pe ceru-acelei Primăveri.