Din focul vieţii Tale
Părinte Preaslăvit,
viaţa mea - scânteia
de-o clipă-a zămislit.

S-a ridicat din noaptea
adâncului neant
străfulgerând prin haos
sclipiri de diamant.

Plutind într-o clipită
cărări de veşnicii
trecu, nebănuită,
adâncuri şi tării.

Adâncurile, alte
adâncuri i-arătau
'nălţimile spre alte
'nălţimi ademeneau.

Uitându-mă în scurtul
clipitei mele salt,
ce Veşnic eşti Tu Doamne
ce-Adânc şi ce Înalt.

Am luminat o clipă
ca zarea unui vis,
genunile acelea
prin care m-ai trimis.

Fiind o mărturie
ca alte mii şi mii
a Vieţii şi Luminii
din veci pe veşnicii.

Şi iar revin ca-n Tine
pe veci să fiu topit,
scânteia-ntoarsă-n focul
din care-a zămislit.