Isuse, Slava slavei mele,
Izvor ascuns în Dumnezeu,
atât noian de fericire
adus-ai sufletului meu!

Atâtor înălţimi de slavă
stăpân pe veci m-ai hărăzit
de-aştept cu ochii plini de lacrimi
al Veşniciei răsărit.

O, pentru-această moştenire
şi viitor aşa măreţ
nimica nu-i prea mult în lume
şi nu-i prea mare nici un preţ.

Dar n-am decât o viaţă Doamne
şi-un singur suflu pământesc
ca-n schimbu-acestei fericite
Împărăţii să-Ţi dăruiesc.

Şi-i prea puţin... pe-o strălucire
şi-un viitor aşa măreţ,
- dac-aş avea Isuse Doamne
aş da o mie de vieţi.

Dar nu le am... şi plâng Isuse
azi când osânda mi-o ascult,
nu pentru că-Ţi jertfesc o viaţă
ci pentru că nu-Ţi pot mai mult!