Am bătut pentru o clipă la a veșniciei poartă
Și am încercat, timidă, să pășesc divinul prag
Dar o Voce m-a oprit și o Mână nevăzută
M-a purtat în visul meu pe al anilor șirag
Și-am văzut cu ochii minții anii din copilărie
Cu imensa fericire ce din dragoste mustea
Am simțit sărutul mamei peste rana sângerândă
Și am înțeles de-odată că era lumina mea
Apoi, parcă la un semn inima s-a-nflăcărat
Când doi ochi ca ceru-albastru mi-au zâmbit fermecător
Și-am simțit cum viața- ntreagă se ascunde într un zâmbet
Ce devine într-o clipă chiar al dragostei izvor...
Buimăcită, oscilam între vis și regăsire
Cănd o Voce ca un cântec mi-a șoptit: Nu-i timpul tău!
Du-te înapoi... trăiește și învață să te bucuri
Dar mai mult de tot și toate laudă Numele Meu!
Am bătut pentru o clipă la a veșniciei poartă
Însă zorii s-au ivit și începe-o nouă zi...
Visul s-a sfârșit sau poate doar l-am amânat o vreme
Până iar voi auzi Vocea și atunci voi ști!

Vulcan-23-03-2025
Mary