Uneori din vale strig!

Uneori din vale Tată
Strig cu atâta disperare
Că sunt singură și n-am
O lumină pe cărare

Și când plâng încetișor
Din Cuvânt o rază vine
Cu blândețe îmi arăți
Că Tu ești mereu cu mine

Atunci, cu cântec și flori
Inima mi-este umplută
Și mă bucur că nu sunt
De pe calea Ta pierdută

Merg cu raza Ta de soare
Luminân-du-mi a mea față
Că din tinerețea mea
M-ai purtat pe a Tale brațe

Și apoi iar, vine furtuna
Crivățul bate în mine
Cu atâta ură vrea
Să mi ia haina de la Tine

Haina albă și curată
Ce la Golgota mi-ai dat
Când m-ai scos din groapa neagră
Și din lumea de păcat

Doamne fă ca-n gura mea
Niciodată să nu fie
O minciună cât de mică
Sau vreun fir de viclenie

Nu cumva stăpânitorul
Ăstei lumi să mă agațe
După ce am gustat harul
Oferit de a Tale brațe

Că și Domnul meu Cel bun
De Isaia prorocit
Niciun pic de viclenie
În El, nimeni n-a găsit. Amin!