Isuse, Mire-al vieţii mele
din veşnicii pe veşnicii,
de-aici de jos din lumea morţii
Te chem mereu, Te chem să vii.

În pacea miezului de noapte
cu-nfiorat şi lung suspin,
Te chem cu dor, Te chem pe Nume,
Preabunul meu Isuse, vin’...

În revărsat de zori când cerul
lumină prinde-n Răsărit,
în dorul revederii Tale
Te chem şi plâng Isus Iubit.

În miez de zi, când toţi aleargă
a lumii treburi spre-a-mplini,
eu stau cu dor privind spre Tine
o, de-ai veni, o de-ai veni! ...

Iar seara, când lumina fuge
spre depărtări de zări pustii,
Luceafărul vieţii mele,
Te-aştept mereu, aştept să vii.

Cu candela iubirii-aprinsă
de-atâţia ani Te-aştept în prag.
O, vino clipă mai devreme,
Te chem, o vino Mire Drag.