În faţa sufletului meu
când Faţa Ta răsare,
până-n străfund fiinţa mea
de dragul Tău tresare.

Din suflet a iubirii mii
de rândunele zboară
şi ciripind de dragul Tău
Fiinţa-Ţi înconjoară.

În calea Ta pe care-mi vii
spre-a inimii-ncăpere
revărs hotare-ntregi de flori
în lacrimi şi-n tăcere.

Şi-n via inimii deplin
Tu Mire-mi eşti şi Rege,
al ascultării dulce vin
în Mâna Ta-l culege.

Şi odihneşte-n locul sfânt
al dragostei curate
cu-a rugăciunii lacrimi dulci
în poala-Ţi picurate.

Căci fericirea Ta mereu
mă umple tot mai tare,
- Isuse-ntreg lăuntrul meu
de dragul Tău tresare!