O, Sfânt Cântec vino
spre Cer să alergăm,
ia-mi duhul şi mâna
şi hai să zburăm.

Mă nalţă cu tine
mai sus şi mai sus
pe norul luminii
rămas de Isus.

Spre forma cerească
în care doresc
să cânt bucuria
pe care-o trăiesc...

- E-atâta lumină
pe unde plutim,
Isuse, Isuse
ce haruri trăim!

Mai sus, mai departe
hai imnule sfânt
spre veşnica formă
a altui cuvânt.

Spre-a Slavei izvoare
din care s-adun
cleştarul luminii
în care s-o pun.

Şi du-mă Sfânt Cântec
la starea de har,
în care-Adevărul
e fără hotar.

Şi lasă-mă unde
voi şti c-am găsit
iubirea deplină
şi fără sfârşit.