Isuse, ştiu că-n viaţa asta
odată va veni o zi
din care lungile suspine
şi zbuciumări, se vor sfârşi.

C-atunci solia uşurării
va duce izbăvitul lut
în calda ţărnii-mbrăţişare
din care-odată s-a născut.

Că tot ce-n lume-a fost trăire,
mişcare, lacrimi, simţământ,
le-ngroapă-n ultima durere
întâiul bulgăr de pământ...

Dar o, cu toate-acestea Doamne
această zi o chem demult,
din lunga-ncătuşare-a firii
şi-a lutului să simt că-s smult.

Că trec prin porţile acestea
ce-n partea asta sunt de fer
că ies de cealaltă parte
de aur, de smarald, de cer...

Că zbor cu albe-aripi prin soare
mai sus, mereu mai sus, mai sus,
pân-la Izvoarele Luminii
ce ies din umbra Ta Isus...

Cu ce cântări de bucurie
Isuse-atunci Te voi slăvi,
scăpat din cea mai neagră noapte
la cea mai strălucită zi! ...