Mi-a fost atât de lungă viaţa,
atât de aspră şi de grea,
c-am vrut de-atâtea ori Isuse
şi m-am rugat să scap de ea.

Dar o, iubirea Ta cea dulce
cu-atâta har m-a copleşit,
că astăzi lungul drum de chinuri
îmi pare scurt şi fericit.

În jarul alb al încercării
trăit-am stări de unic har,
cu profunzimi nebănuite,
cu limpezimi de nehotar.

Iar azi când sunt atât de-aproape
de Ţărmul drag şi aşteptat,
cu toată jertfa ce mi-ai cere-o,
cu Tine-aş mai trăi odat’...