O, azi în clipa împlinirii
atâtor ani de rugăciuni,
când toţi privim uimiţi ivirea
nemaicrezutelor minuni,
când se ridică stăvilarul
de peste noaptea ca de-Apoi,
când umbrele se-ntorc spre soare,
- voi nu puteţi ieşi cu noi!
Al vostru chip topit e-n iarbă
şi-ai voştri ochi închişi cu lut
în marea-ntindere-a Tristeţii
fiinţa vi s-a desfăcut,
iar cheia grea a amintirii
v-a-nchis în slavă şi-n noroi,
voi cei ce-aţi mers naintea noastră
- azi nu puteţi ieşi cu noi!