Tu nu-ţi dai încă seama că toate-au un sfârşit
ci crezi că-n veci vor ţine aceste căi uşoare
şi clipele de cântec şi drumul fericit
şi dulcea primăvară cu zarea zâmbitoare.

Tu nu-ţi dai încă seama că-n cupa care-o bei
plăcerea-i otrăvită şi unda-i blestemată,
că tot ce strângi din lume, tot ce culegi şi iei
cu lacomă plăcere, - cumplit va arde-odată.

Tu nu-ţi dai încă seama cât pierzi dispreţuind
îndemnul conştiinţei ce-nspre Hristos te cheamă
de undeva din taina ce-a mai rămas veghind
să-ntorci de la păcatul ce sufletu-ţi destramă!

Tu nu-ţi dai încă seama,
- dar tot ce pierzi acum
şi-mprăştii cu risipă sunt zilele-ţi puţine,
sunt anii mântuirii ce ţi-i prefaci în scrum,
sunt singura-ţi comoară
- şi tu ţi-o faci ruine...

Tu nu-ţi dai încă seama, dar va veni o zi
când vei vedea cu groază netrebnica-ţi pierzare,
când tot ce vezi pe lume ai da să poţi primi
o singură nădejde de-a vieţii viitoare!