Tot mai puţini suntem sub ceruri
şi tot mai mulţi sunt sub pământ,
tot mai puţini rămaşi statornici
şi tot mai mulţi fără cuvânt.

Tot mai puţini suntem sub frunză
şi tot mai mulţi sub iarbă cresc,
tot mai puţini câţi se ridică
şi tot mai mulţi se prăbuşesc.

Mereu mai mulţi Îţi lasă calea
şi mai puţini sunt cei ce-o ţin,
tot mai grăbiţi sunt cei ce pleacă
tot mai înceţi sunt cei ce vin.

Mereu mai mulţi se rup de Tine
şi mai puţini Te mai iubesc,
mereu mai tari Îţi sunt vrăjmaşii
mereu mai slabi cei ce-Ţi slujesc...

- Şi totuşi Doamne, noi vom crede
că biruinţa va fi-a Ta!
chiar lumea-ntreagă creadă altfel
noi vom muri crezând aşa!