Doamne, nu-l răbda pe-acel ce umblă să omoare,
scapă-i pe nevinovaţii care-i cad în gheare
când ucid cu glonţ ori pâră,
cu cuţit sau pană
rupe mâinile vrăjmaşe, negre de Satană.

Nu-l răbda pe-acel ce-şi vinde sufletul de frate
scapă-l pe cel bun din cursa gurii blestemate
când pe bani sau frică vinde,
unul, sau o sută,
rupe Doamne limba care vinde când sărută.

Nu răbda tâlharul care fură şi aprinde
scapă casa către care mâna lui se-ntinde,
ori că fură snopi, ori suflet,
arde vieţi, ori case
rupe gheara blestemată, nu-i lăsa foloase!

Nimiceşte lanţ şi cursă,
sfarmă jug şi cheie
nicăierea om sub soare rob să nu mai steie
că sub ce cuvânt s-ar pune astea-s veşnic rele
rupe Doamne Forţa care pune lumea-n ele.

Adă ziua să nu fie nici caini nici iude
nici cu sânge nici cu lacrimi lumea s-o mai ude
nici tiranii, nici tâlharii pacea s-o-nspăimânte
peste groapa tuturora dragostea să cânte.

Căci de-atunci nainte pacea, florile şi cântul
ar îmbrăţişa cu zâmbet fericit pământul
iar lumina Fericirii din Eden visată
ar cuprinde lumea-ntreagă pentru-ntâiaşi dată.