O, rugăciune, apă lină
cu unde tot mai dulci şi-adânci,
cum curgi spre Patria Divină
ferind de-nvârtejiri şi stânci! ...

Fiinţa ce s-afundă-n tine
se curăţă de tina ei
îşi uită zbuciumul şi lupta
şi chinul tot din anii grei.

Cu suflet până în străfunduri
pătruns de-al fericirii gând
trăieşte slava îngerească
cu chipul strălucind, tăcând...

- O, stare binecuvântată
spre Unde poţi să te ridici,
când faţa trupului e-ntoarsă
şi ruptă de la cei de-aici.

Preafericită apă lină
cu cel din urmă sfânt şuvoi
mă ia în zarea ta divină
şi nu mă mai adu-napoi!