Mai Iartă-mă, Te rog

În fața Ta îmi plec genunchii Tată
Ca să îți cer zicând mai iartă
Starea mea de neputință
Când nu lucrez cu chibzuință,

Mai iartă-mi vorba nesărată
Când am spus-o în pripă Tată
Mai iartă-mi și privirea mea
De n-a fost după voia Ta.

Mai iartă-mă și atunci când murmur
Știind că și ăsta-i un cusur.
Atunci când oboseala m-a cuprins
Și focul rugăciunii e mai stins

Mai iartă-mă și mă înviorează
Cu mine Te rog mai lucrează
Că vreau de Tine a mă apropia
Domnul meu, nădejdea mea.

Mai iartă-mă Te rog Stăpâne
Când amân de azi pe mâine
Și pocăința n-o trăiesc cu adevărat
Mai iartă-mi și acest păcat.

Știind că viile mici strică via-n floare
Nu mă lăsa să stau în nepăsare
Nu vreau nici lucrurile mici o Tată
De iubirea Ta să mă despartă.

De păcate mari știm să ne ferim
Dar nu vrem șansa să îi oferim
Celui rău când vine cu păcate mici
Și mai târziu și eu și tu să te oftici...

Fiecare mai precauți să fim
Cât trăim cu toți să ne slim
Că îngustă-i calea pocăinței
Puțini sunt fiii Biruinței,

De aceea Te rog fierbinte
Vrem să ne aducem aminte
Să avem grijă la cuvinte
Propășind în cele sfinte

Să trăim viața curată
Cum îți place ție Tată
De plecare să fim gata
Și să putem primi răsplata.
Amin