Tu ai făcut păcate multe
e pân-la nori grămada lor...
- Dar tot mai mare e-ndurarea
Slăvitului Mântuitor.

Ți-e sufletul zdrobit de-atâtea
păcate care-ai săvârșit?
- Prin Sângele Iertării însă
tu poți fi-n totul curățit!

Ți-e conștiința-mpovărată
cu-atât de multe fărdelegi?
- Dar harul Lui ți-ndepărtează
pe veci a lor urmări întregi.

E vrăjmășie între tine
și Dumnezeul Cel Curat?
- O, nu uita, într-o clipire
cu El
prin El
poți fi-mpăcat!

Ești vinovat? Te-așteaptă moartea?
la iad pe veci ești osândit?
- O, știi tu oare că-ntr-o clipă
poți fi iertat și izbăvit?

E clipa când, văzând cu groază
adânca-ți stare de păcat,
tu vii cu-ntreaga ta ființă
dorind adânc să fii scăpat!

Când plângi căit și nalți privirea
către Isus Cel Răstignit,
crezând deplin că Marea-i Jertfă
și-al tău păcat l-a ispășit...

E clipa când pătruns de-această
credință, plângi îngenuncheat -
și-ntorci spre El deplin să-ți spele
ființa-ntreagă de păcat!

Cum te ridici apoi cu lacrimi,
cum cânți, cum plângi, de fericit -

când simți adânc că ești prin-ntrânsul
iertat, spălat și înnoit! ...