Nu te-amesteca-n tărâțe,
Că te mănâncă porcii toți.
Nu te-amesteca-n păcate
Că te-or duce prea departe,
C-ai ieși, dar nu mai poți
Și vei pieri cu răi și hoți.

Că din certuri și păcate,
Cu-orice gând ar fi intrat,
Totdeauna iese omul,
Depășindu-și jalnic calmul,
Terfelit și rușinat,
De conștiință condamnat.

Cine umblă mult cu chiorii
Va privi chiorâș și el.
Cine umblă cu mișeii
N-o să fie blând ca mieii,
Ci se-nvață-a fi mișel,
Fără dragoste în el.

Cine printre câini se culcă
Va lătra și el curând
Și-o să-i latre și urmașii.
Om cinstit, ferește-ți pașii
De cărarea lor oricând,
De Scriptură ascultând!

Omul care-și pierde drumul
Nici cărarea n-o găsește!
Cine-și pierde-o dată cinstea
Umblă bâjbâind ca noaptea.
Chiar și mintea-l părăsește,
Dacă nu se pocăiește.

Și ajunge-apoi să cadă,
Ca un orb din groapă-n groapă.
Dragul meu, păzește-ți cinstea,
Nu mai hoinări cu mintea!
Cinstea singură te scapă,
De rămâi pe calea dreaptă.
Amin.
(Sâmbătă, 19 decembrie 2020)