Iubesc pe-ai mei cu-ntregu-mi suflet,
mai mult ca viaţa mea-i iubesc,
pentru iubirea lor Isuse
suspin, mă rog şi mă jertfesc.

Iubesc fiinţele ce-n lume
cu-a mea fiinţă s-au unit,
purtându-le-o neschimbată
iubire până la sfârşit.

Iubesc prietenii ce paşii
uniţi şi-i duc cu paşii mei,
cu-o dragoste oricând în stare
să facă totul pentru ei.

Iubesc pe fraţii mei cereşte
cum numai sufletu-mi iubesc,
de ei mă leagă pe vecie
un legământ Dumnezeiesc.

Iubesc ca pe ai mei, vrăjmaşii
rugându-Ţi mântuirea lor,
şi simt c-aş face pentru dânşii
mai mult decât aş fi dator.

- Dar în iubirile acestea
în toate-i un hotar ceresc,
o margine la care toate
se sting, se şterg şi se sfârşesc.

Numa-n iubirea Ta Isuse
n-am nici hotar şi nici sfârşit
pe Tine Te iubesc atâta
pe cât eşti Tu: Nemărginit!