O, cât de vrednic de iubire
eşti Tu, Slăvit Stăpân Ceresc,
dar ce puţini sunt azi pe lume
cei ce Te-aşteaptă şi doresc.

Tu care doar iubirea noastră
o ceri şi o aştepţi mereu,
iubirea unică şi mare
cum cere numai Dumnezeu.

Iubirea sinceră - mai naltă
ca orice timp şi orice zid,
în faţa căreia şi Cerul
şi Veşnicia se deschid.

Iubirea tainică ce-ntrece
tot ce-i mai vrednic de iubit,
iubirea ce rodeşte veşnic
nemicşorat şi nesfârşit.

Iubirea dusă pân-la jertfă
şi până dincolo de ea,
iubirea unică şi sfântă
de-acelaşi sânge cu a Ta.

Iubirea cum de zeci de veacuri
mereu spre noi Ţi-ai revărsat
iubirea noastră pentru Tine
de-un preţ la fel de minunat...

- O, cum aş vrea să-mi cresc un suflet
mai nalt ca tot ce-i omenesc...
Cu el adânc şi fără margini
cât pentru toţi - să Te iubesc.