Iubite, când vei fi departe
de sori şi de lumini încins,
adu-ţi aminte prima rază
în suflet cine ţi-a aprins.

Când vei fi-ajuns pe culmea naltă
spre care-ai vrut şi te-ai luptat,
adu-ţi aminte mâna care
la primii paşi te-a ajutat.

Când vei fi-ajuns stăpân pe harul
cereştii lumi de melodii,
adu-ţi aminte cine-n suflet
ţi-a scris întâile-armonii.

Când vei fi-ajuns cu-ntreg hotarul
vieţii tale înflorit,
adu-ţi aminte ochii care
întâii crini ţi-au răsădit.

Când dragostea-ţi va umple viaţa
cu tot cuprinsu-i minunat,
adu-ţi aminte sânu-acela
ce te-a-ncălzit şi legănat.

Adu-ţi mereu, adu-ţi aminte
şi niciodată nu uita
cât preţ, ce jertfe şi ce lacrimi
s-au dat spre fericirea ta!