Psalmul 79

O Doamne, neamurile năvălit-au
În moștenirea Ta, cu-atâta ură
Și Templul Tău cel sfânt, ei pângărit-au
Iar din Ierusalim morman făcură

A robilor Tăi trupuri fără viață
Le-au aruncat la păsări de mâncare
Și carnea lor, c-o inimă de gheață,
Ei au lăsat-o hrană pentru fiare. .

Tot sângele-au vărsat ca niște ape
Ierusalimu-ntreg încercuind
Și nimeni n-a venit ca să îngroape
Atâția morți. . măcelăriți fiind

Ajuns-am de-a vecinilor ocară
De-a lor batjocuri josnic aruncate
De râsul celor care ne-nconjoară
Ajuns-am foarte rău. . de nu se poate

Dar până când o Doamne, făr’ oprire
Tu te vei mânia întotdeauna?
Și-a Ta mânie, fără stăvilire
Ca și un foc încins va arde-ntruna?

Spre-acele neamuri varsă-a Ta mânie
Ce nici nu Te cunosc și nici n-au teamă
Și peste orișice împărăție
Care-al Tău Nume nicidecum nu-L cheamă

Căci au mâncat cu-atâta nepăsare
Pe Iacov. . și și-au împlinit dorința
L-au jefuit luându-i tot ce are
I-au pustiit întreagă locuința

O Domnul meu, nu-Ți mai aduce-aminte
Nelegiuri de la strămoși, uitate. .
Ci să ne iasă grabnic înainte
A Tale îndurări, ce-s așteptate

Ne-ajută din nenorocita soartă
O, Doamne-al mântuirii pe pământ
Ne izbăvește și păcatu-îl iartă
Pentru-al Tău Nume glorios și sfânt

De ce să zică neamurile-aprinse
”Unde e Domnul lor și-a Lui tărie?”
Ci cât cuprind câmpiile întinse
Oriunde printre neamuri să se știe

Că Tu ești Domn și Dumnezeu întruna
Și că pe robii Tăi nu I-ai uitat
Că Tu vei răzbuna întotdeauna
Tot sângele lor scump când e vărsat

La Tin’ s-ajungă gemetele toate
A prinșilor din luptă, Doamne-Ți cer!
Cu brațul Tău puternic, care poate,
Îi scapă Tu pe-aceia care pier!

De șapte ori întoarce cu tărie
Vecinilor stricați, în sânul lor
Batjocurile aruncate Ție
O, Doamne Dumnezeu ocrotitor

Iar noi, turma pășunii Tale sfinte
Poporul Tău, Te-om lăuda-n vecii
Din neam în neam, de-acuma înainte
A Tale laude purui vom vesti.

03/28/2025 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona