Ca o scurgere de ape
urma plânsului mi-ascult,
sufletul zdrobit întreabă:
- Voi mai plânge oare mult?

Cât mai pustieşte încă
al durerilor tumult,
sfâşierea lor amară
va mai ţine oare mult?

Ani de jertfă şi de lupte
mii de gemete ne-au smult,
vâlvătaia lor cumplită
va mai arde oare mult?

Uriaşul rug de jertfe
cere ne-ncetat, de mult,
unde-i capătul Isuse,
ne mai cere oare mult?

Şi strigăm de ani spre Tine
şi de ani plângând ascult...
- Doamne, până vei răspunde
voi mai plânge oare mult?