Când ochii mei privesc spre Tine
şi-i vezi cum zi de zi se stâng
între nădejde şi-ntristare,
Tu ştii Isus Iubit cât plâng.

Când chinuit de neputinţă
amare buzele îmi strâng
să-mi năbuş geamătul durerii,
Isus Iubit, Tu ştii cât plâng.

Când stors de-a sufletului vlagă
eu inima-n suspin mi-o frâng,
când nu mai pot purta povara
Iubit Isus, Tu ştii cât plâng.

O, fie-Ţi milă, fie-Ţi milă
căci lungile-aşteptări mă-nfrâng...
Priveşte-mi viaţa-nlănţuită,
Tu ştii Iubit Isus cât plâng.

Adu-mi odată dezlegarea
de orice lanţuri ce mă strâng,
o, după-o clipă de odihnă
Isuse, până când să plâng?