Din zbuciumul iubirii, din focul ei nestâns,
mereu cu alte lacrimi chemăm acelaşi plâns.

Din plânsul şi lumina acelui sfânt fior,
mereu cu alte-avânturi chemăm acelaşi dor.

Din zborul armoniei spre locul cel preasfânt,
mereu cu alte doruri chemăm acelaşi cânt.

Plutind din slavă-n slavă spre-al cerurilor prag,
mereu cu alte cânturi chemăm un Nume Drag.

Aşa de-a pururi până - în clipa-n care plin
va fi întreg pământul de Imnul Tău Divin.

Şi Slava fără seamăn a Altui Început
din care tot ce-i zbucium va fi necunoscut.