Unde-i azi frumseţea care
ţi-nsorise faţa,
unde-s ochii mari şi limpezi
dulci ca dimineaţa,
ochii luminoşi şi limpezi
dulci ca dimineaţa?

Unde-i sfânta curăţie
ce-ţi albea fiinţa,
de ţi-e stinsă, -mbătrânită
veştedă credinţa,
prea devreme, prea întreagă
veştedă credinţa?

Unde-i nevinovăţia
din a ta privire,
unde-i sfânta, îngereasca,
prima ta iubire,
unde-i moartă şi-îngropată
prima ta iubire?

Cine te-a întors din zborul
fericit spre Slavă?
De ce-atât de greu îţi plânge
inima bolnavă?
Chinuită şi înfrântă
inima bolnavă? ...

- Vai, mă-ntrebi de ce? Priveşte:
asta-i răsplătirea
care-o dă pe veci păcatul
când îţi calci iubirea,
când îţi părăseşti credinţa
şi-ţi trădezi iubirea!