Din strălucirea Ta Isus
mi-ai dat o mică rază,
- cum să-mi ajungă oare-atât
când sufletu-nsetează?
Din a iubirii mări de har
mi-ai dat un strop odată,
cum să-mi ajungă oare-atât
când viaţa-mi arde toată?
Cum o clipită ar putea
să-mi sature pustia,
când golul inimii întreg
nu-l umple veşnicia?
- Doresc şi chem, şi-aştept s-ajung
Comoara nesfârşită,
ca setea inimii deplin
să-mi poată fi-mplinită.
C-aş vrea să nu mă mulţumesc
cât anii mei vor ţine,
cu mai puţin sau cu mai mult,
Isus, decât cu Tine.