De-atâtea ori te-a cercetat pe tine
Cuvântul blând și trist și mustrător,
tu n-ai simțit nici teamă nici rușine
ah, cât mai poți să stai nepăsător?

Când Domnul stă la ușa ta și bate
de-atâta timp tăcut și răbdător,
tu nu-L primești... în pofte și-n păcate
ah, cât mai poți să stai nepăsător?

Pe tine te-a răbdat de-atâta vreme
deși-ai păcătuit îngrozitor,
dar cât s-aștepte, cât să te mai cheme
ah, până când mai stai nepăsător?

Când stă deschisă-a harului intrare
și brațul Tatălui Îndurător,
o, până când respingi a Lui chemare
și cât mai poți să stai nepăsător?

Când însă Scaunul harului stropit e
cu rugi și plâns, de suflete ce vor
să scapi de iadul muncilor cumplite, -
tu până când rămâi nepăsător?

Curând din nou Stăpânul o să vie
s-aducă dreapta plată tuturor,
ah, ce vei face-n clipa de urgie
când tu și-acum rămâi nepăsător?

Ce inimă-mpietrită ai în tine
de poți să fii așa nesimțitor?
Vai vine mâine,
mâine moartea vine,
ah, cât mai poți să stai nepăsător?