O, dacă tu aveai iubire
atunci când trebuia să ai,
ce dulce ţi-ar fi fost cântarea,
ce fericit eternul rai.

Talazuri de iubire sfântă
cu drag te-nconjurau cândva,
dar inima ţi-a fost de gheaţă
şi ţi-ai închis-o pentru ea.

Azi e târziu, tu eşti de piatră
şi toate-n jur ţi-au împietrit...
- Cum poate, vai, s-ajungă-un suflet
când calcă tot ce-i mai sfinţit!

Sărmane suflet, cum vei plânge
cândva de-amar tot ce-ai făcut...
- O, dacă-ai mai avea vreodată
prilejul care l-ai pierdut!