De unde-i cântecul acesta
care-mi trezeşte-aşa suspine?
- Ah, ştiu:
Demult Isuse-odată,
cândva-l cântam şi eu cu Tine.

De unde ştiu cărarea asta
ce-mi pare cunoscută bine?
- Ah, mi-amintesc:
Cândva Isuse,
mergeam şi eu pe ea cu Tine.

De unde ştiu cuvântu-acesta
ce-acum mereu în minte-mi vine?
- Ah, mi-l spuneai şi mie-odată,
atunci când ascultam de Tine.

O, numai pacea de-altădată
şi bucuria nu-mi mai vine. .
Rămas-au toate-acolo unde
cândva m-am despărţit de Tine.

Azi când îmi reamintesc de toate
se rupe inima din mine:
Doar eu sunt vinovat Isuse,
că eu Te-am părăsit pe Tine!

O, de-aş putea lăsa păcatul
să pot plângând veni la Tine,
pierdutul har de altădată
din nou l-aş regăsi, ştiu bine.

Întoarce-mă Isuse iarăşi
prin dulcile-amintiri senine,
spre starea ce-o aveam odată
atunci când ascultam de Tine!