Ce bine-i la limanul unde-am ajuns acum,
după atâta luptă şi lacrimă şi drum,
trecutele naufragii din largul depărtat
s-au stins rămase-n urmă, demult... şi s-au uitat.

Cum seamănă de bine limanul liniştit
cu locul drag de unde sunt de demult pornit!

Dă-mi Doamne-odihna dulce dorită de demult,
ca unui prunc ce singur, uitat a plâns prea mult...
Fă-mi umbră cu aripa alinului Tău blând
ca unui prunc ce vine din soarele arzând,
şi strânge-mă la Sânu-Ţi cu zâmbet fericit
ca mama pe copilul prea-ndelungat dorit.