Inflacareaza-ti darul si lasa doica lumii
Ce-ti risipeste averea si iti goleste pumnii
Pe brate ea te poarta un timp apoi te arunca
Si-ti scoate ambii ochi cand pe genunchi te culca
Iti frange in drum piciorul lansandu-te olog
Iar vasul plin cu smirna il va preface-n ciob


Inflacareaza-ti darul sa poti sa fi strajerul
Atunci cand ti-aduci jertfa sa se deschida cerul
Si ruga chiar de-i murmur cum Ana sa rugat
Privit de la ‘naltime, sa fi chiar judecat
Tu nu cartii ci asculta, glasul duios e-n usa
Si inima-ti zdrobita, mahnita si distrusa
Primi-va mangaiere si untdelemn in vas
Sa poti sa fi lumina in vremea ce-a ramas


Inflacareaza-ti darul caci vine vremea cand
Vei fi-ntrebat de toate, tot ce-ai facut pe rand
Va trebui atunci ca sa dai socoteala
De fiecare fapta chiar si de-o vorba goala
Ti se fa cere atunci talantul dat in dar
Si de-ai adus cu el inca alti 2, macar


Inflacareaza-ti darul de vrei sa pleci in zbor
Cand glasul de Arhangel va rasuna pe nor
Vor fi chemati acasa de pe intreg pamantul
Cu mic, cu mare sfintii ce n-au patat vesmantul
El Domnul slavei insusi ti-a da pe cap cununa
Si glasul Lui cel dulce atunci duios rasuna
De acum nu mai sunt lacrimi, nici foame, nici durere
Vor fi mangaiati sfintii de marea Lui putere