Vai ce-a ajuns crestinul cand o maicuta orfana
Aude odat pe an ca i se zice mama
Cand plang sarmanii-n drum cersind un colt de paine
Si nu au alinare decat un biet de caine

Vai ce-a ajuns crestinul cand mor bolnavii-n case
Iar noi traim cu zambet si mesele pompoase
Cand un batran tanjeste de-o vizita-n azil
Privind cu ochii-n lacrimi prin geam ca un copil

Vai ce-a ajuns crestinul cand plang atati de foame
Copii abandonati pe drumuri de-a lor mame
Cand haina le e vremea si incaltaminte geru
Iar eu, iar tu, iar noi ne umplem frigideru

Vai ce-a ajuns crestinul cand pasul lui grabit
Nu se opreste o clipa la cel ce-i necajit
Nici nu se mai gandeste: pot fi o mangaiere
A spune o vorba buna nu-ti trebuie avere

Vai ce-a ajuns crestinul in vremea de pe urma
Cand dragostea eterna a luat efect de turma
Cand Eu mai sus de toate si-n urma Dumnezeu
Uitand ca-ntai de toate, intai e Dumnezeu!