Se-ntuneca vazduhul de fulgere si gheata
Si nourii de plumb pe codrii s-au intins
Iar calul ce te poarta e-nvaluit in ceata
O flacara sperante-i, faclia ti s-a stins…

Cand bolta cea senina-ngreoaie a ei arama
Copacii din livezi ce acuma sunt carteci
Iar cantecul de pasari fiind odata-ti mama
Dispar lasand in urma uscatele poteci

Te duci odat‘ cu ele cu pasii grei si uzi
Lasadu-ti amintirea la prunci, nepoti, secunzi
A mai ramas o cruce la cap cu-o data scrisa
Si poarta ce in urma-ti va fi pe veci inchisa

Dar mai avem o carte cu atatea amintiri
Traite impreuna cu nopti de-alungu-n sir
Cu poze mai putine ca importanta-i clipa
Si-n toate ce-am trait mai ocrotit cu aripa