Tot mai stau privind în urmă
după Tine cum Te duci,
chinuit urcând povara
zdrobitoarei Tale Cruci!

Ceilalţi ucenici şi Mama
Te-nsoţesc îndureraţi...
- De departe încă-odată,
parcă înc-un semn mi-araţi...

Tu mi-ai mai făcut odată
cel din urmă bun rămas...
- eu de-atuncea stau în cale,
nici mă duc şi nici mă las.

Te-aş urma, şi n-am putere...
Te-aş uita, şi nu pot cum...
Şi Tu urci de-atâta vreme
şi eu stau şi-acuma-n drum.